Lacul Roșu
Născut dintr-o furtună de vară din 1837 — acolo unde un versant s-a prăbușit și apele a cinci pâraie au îngropat o pădure de molizi.
Cel mai mare lac de baraj natural din România, în inima Munților Hășmaș.
Sursă: visitharghita.com
Cel mai „tânăr" lac al Transilvaniei — abia 188 de ani
Lacul Roșu (în maghiară Gyilkos-tó, „Lacul Ucigaș") este una dintre cele mai impresionante minuni naturale ale Carpaților Orientali. Un lac de baraj natural din Munții Hășmaș, în nord-estul județului Harghita — de dimensiuni considerabile, dar relativ tânăr: s-a format în vara anului 1837.
Deasupra lacului, dinspre nord, se înalță stânca Suhardul Mic, înaltă de 1344 de metri, înconjurată de vârfurile calcaroase alb-marmoreene ale Munților Hășmaș: Suhardul Mare, Vârful Licaș și însuși Muntele Ucigaș (Ghilcoș). Din apa lacului ies și astăzi trunchiurile rupte ale pădurii de molid scufundate — această imagine tulburătoare conferă lacului caracterul său unic.
Administrativ, zona aparține orașului Gheorgheni — inclusiv popularul complex turistic Lacu Roșu de pe mal. Lacul însuși se află în Parcul Național Cheile Bicazului–Hășmaș.
Lacul Roșu și stânca Suhardul Mic care îl domină · visitharghita.com
O furtună care a născut un lac
În vara anului 1837, grohotișul argilos acumulat pe versantul Muntelui Ghilcoș (1378 m) s-a prăbușit în vale în urma ploilor torențiale. A lovit poalele sud-estice ale Suhardului și a blocat dintr-o singură lovitură cursul a cinci pâraie.
În vara anului 1837
A fost un an ploios; la sfârșitul lui iulie au venit dinspre est nori uriași și întunecați. Potopul a durat zile întregi — cu tunete și fulgere — până când versantul nu a mai rezistat și s-a prăbușit.
Cinci pâraie zăgăzuite
Alunecarea de teren a barat dintr-o dată pâraiele Suhard, Licaș, Vereskő (Piatra Roșie), Lóhavas și Oilor. Apa adunată a umplut noul bazin în doar câteva săptămâni.
Pădurea scufundată
Apa a inundat o întreagă pădure de molid. Coaja și rădăcinile molizilor s-au păstrat durabil în mâl, iar trunchiurile lor ies din apă până în ziua de azi — imaginea cea mai caracteristică a lacului.
„Cu această ocazie s-au prăbușit și cei doi munți de la Bicaz, înmuiați de masa imensă de apă și alunecați din cauza solului sărac, în munții din jurul Gheorghenilor; pârâul care curgea pe acolo a fost astfel zăgăzuit, iar din el s-a format Lacul Roșu."
Eszter și răzbunarea munților
Una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din mitologia transilvăneană este legată de formarea lacului — povestea unei fete frumoase din Gheorgheni, Fazekas Eszter.
Plimbare cu barca pe lac · sursă locală
Eszter l-a cunoscut la târgul din Gheorgheni pe un tânăr curajos și îndemânatic, de care s-a îndrăgostit. Dar nu s-au putut căsători — flăcăul a fost luat la oaste și nu s-a mai întors mult timp.
În vremea aceea trăia în Munții Gheorghenilor un tâlhar primejdios care ținea valea în groază. Răufăcătorul a văzut-o pe Eszter și a vrut să o răpească. Fata a fugit în munți, iar când nu a mai avut unde să fugă, în deznădejdea ei a chemat munții în ajutor.
Munții i-au auzit strigătul. O ploaie năprasnică, tunete și un cutremur au răspuns — versantul Muntelui Ghilcoș s-a clătinat și s-a prăbușit în vale. Tâlharul a fost îngropat sub el… dar și Eszter și-a pierdut viața. În amintirea ei, oamenii au numit lacul ascuns în apă „Lacul Ucigaș" (Gyilkos-tó).
Minunea care se micșorează — ar putea dispărea până în 2080
Lacul Roșu nu este veșnic: pâraiele care se varsă în el îl colmatează cu aluviuni. Imaginile aeriene dovedesc că s-a micșorat vizibil în ultimele decenii.
Prima măsurătoare a lui Herbrich Ferenc
Lacul a fost măsurat pentru prima dată de Herbrich Ferenc, în 1859 — suprafața sa era de 56 de iugăre cadastrale, adică aproximativ 32 de hectare.
Dimensiunile clasice
Perimetru: 3090 m · suprafață: 126 340 m² · volum: 680 000 m³ · adâncime maximă: 10,5 m. Debitul pâraielor afluente: 1–1,5 m³/min.
Tendință descrescătoare
Perimetrul a scăzut la 2800 m, suprafața la 114 676 m², volumul la 587 500 m³, adâncimea maximă la 9,7 m. În 30 de ani a pierdut aproape 1 metru în adâncime.
Dispariția completă a lacului?
Conform datelor din 1968, lacul se colmatează cu 4,88 cm pe an. Fără intervenție umană, Lacul Roșu ar putea dispărea complet până în 2080. Două baraje de reținere a aluviunilor încearcă să încetinească procesul, dar sunt deja învechite.
Înainte de plecare
Ce poți vedea?
- Trunchiurile de molid care ies din apă
- Priveliștea Suhardului Mic și a Muntelui Ghilcoș
- Posibilitate de plimbare cu barca (vara)
- Potecă în jurul lacului (~30 min)
- Stațiunea Lacu Roșu
Cea mai bună perioadă
- Se poate vizita tot anul
- Toamna: cea mai colorată priveliște
- Vara: plimbare cu barca, drumeții mai lungi
- Iarna: peisaj alb, atmosferă liniștită
- Primăvara: pădurile proaspăt înverzite
Cum ajungi
- De la Gheorgheni: 29 km pe DN 12C
- De la Miercurea Ciuc: 91 km
- De la Toplița: 71 km
- GPS: ~46.7944° N, 25.7986° E
- Parcare pe mal (cu plată)
Posibilități de drumeție
- Plimbare în jurul lacului (pentru familii)
- Via ferrata Suhardul Mic (pentru avansați)
- Cheile Bicazului (la 10 km)
- Vârful Hășmașul Mare (1792 m)
- Traseu panoramic spre Vârful Licaș
Știați că?
Numele românesc, Lacul Roșu, este oficial din 1936. Culoarea roșiatică provine din argila bogată în oxid de fier, transportată de pârâul Vereskő (Piatra Roșie) și accentuată de stâncile roșii ale Muntelui Suhard.
Trunchiurile de molid care ies din apă reprezintă un fenomen unic în peisajul acvatic al României. Trunchiurile rămase au peste 180 de ani — rădăcinile aflate sub apă împiedică pătrunderea oxigenului, ceea ce le conservă materialul.
Unii leagă formarea lacului nu de furtunile verii lui 1837, ci de cutremurul din 11 ianuarie 1838. Disputa dintre cele două explicații nu este încheiată nici astăzi — probabil că ambele au contribuit la prăbușirea versantului.
Lacul nu este o apă complet stătătoare: 1–1,5 m³ de apă intră în el pe minut, iar pârâul Bicaz drenează surplusul — de aici pornește apa lacului prin celebrele Chei ale Bicazului spre râul Bicaz.