Cheile Bicazului
Un drum de 5 km între pereți de calcar înalți de 300 de metri —
de la Poarta Iadului până la Gâtul Iadului: una dintre raritățile naturale ale Europei, în Munții Hășmaș.
Forrás: visitharghita.com
O cheie tectonică în inima Munților Hășmaș
Cheile Bicazului (în maghiară Békás-szoros) sunt o vale-cheie de origine tectonică în Munții Hășmaș, la granița dintre Transilvania și Moldova — pe valea râului Bicaz. Apa și-a săpat drumul prin calcar timp de milioane de ani, dând naștere celei mai lungi și mai spectaculoase chei din Carpații Orientali.
Cheile sunt arie protejată din 1971 și fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului–Hășmaș. Sunt una dintre raritățile naturale ale Europei: șoseaua asfaltată șerpuiește printre pereți de stâncă aproape verticali, de 200–300 de metri. Cel mai surprinzător aspect este că pereții se înclină aproape peste tot vertical spre albia râului Bicaz.
Cheile sunt înconjurate de patru vârfuri iconice: Suhardul Mic (1344 m), Făgetul Ciucului (1264 m), Piatra Altarului (1154 m) și Piatra Mariei (1125 m). Se află la doar 5 km nord-est de Lacul Roșu — cele două obiective sunt mereu în pachetul turiștilor care vizitează Transilvania.
Drumul șerpuit al cheilor din zbor de pasăre · visitharghita.com
De la Poarta Iadului până la Gâtul Iadului
În vechime, traversarea Cheilor Bicazului era asemănată cu „o coborâre în iad" — de aici denumirile dramatice ale celor trei sectoare ale cheilor.
Poarta Iadului
Punctul cel mai îngust al cheilor, unde Piatra Mariei și Peretele Bardóc se apropie până la câțiva metri. Aici încep adevăratele emoții — de aici șerpuiește mai departe drumul în serpentine, coborând în chei.
Tinda Iadului
Sectorul mijlociu, ușor mai larg, închis de stânca Turnul Negru. Aici se simte cel mai bine înălțimea — contrastul dramatic dintre pantele acoperite de molizi și pereții verticali de calcar.
Gâtul Iadului
Cel mai spectaculos sector al cheilor, unde se varsă pârâul Bicăjel. Pe dreapta Piatra Cheii, pe stânga Pintenul Bardóc — această panoramă este locul preferat de fotografiat al turiștilor.
Vârfurile care înconjoară cheile
Cheile Bicazului se află în coroana a patru vârfuri iconice de calcar. Fiecare dă peisajului un caracter aparte — și fiecare este un paradis pentru alpiniști.
Străjerul vestic al Cheilor Bicazului, care se înalță și deasupra Lacului Roșu. Aici se află celebra via ferrata Suhardul Mic, un traseu de aproape 200 de metri până în vârf — atracția-fanion a inițiativei „Capitala outdoor a Transilvaniei".
Cel mai sălbatic sector al cheilor — porțiunea dintre Piatra Cheii Mici și Făgetul Ciucului — este considerat de mulți cea mai monumentală parte a întregului defileu. Stâncile se ridică aici aproape perfect vertical deasupra drumului.
Cel mai impunător turn de stâncă al Cheilor Bicazului. Se înalță bine izolat de mediul înconjurător, dominând valea-cheie. Spre vârf duc cele mai frumoase trasee de escaladă din Cheile Bicazului — una dintre cele mai îndrăgite destinații de alpinism din Europa.
Unul dintre turnurile-paznic ale Porții Iadului. Apropierea dintre Piatra Mariei și Peretele Bardóc, aflat vizavi, dă punctul cel mai îngust al cheilor — tot aici se află cel mai mare izvor carstic al defileului, Izvorul Mariei.
Cascade, peșteri și izvoare carstice
Trecând doar pe șoseaua principală, vizitatorul scapă cu ușurință din vedere perlele ascunse ale Cheilor Bicazului. Cheile afluenților, peșterile și cascadele ascund o lume aparte.
Cascada Lapoș
La poalele vestice ale Pietrei Altarului, pârâul Lapoș formează o cascadă în trei trepte, lungă de 25 de metri. Coboară prin Cheile Lapoșului, dând naștere și mai multor cascade mai mici.
Peșterile Bernard și Ghiocelul
Două peșteri carstice situate în partea inferioară a Cheilor Șugăului. Pot fi vizitate pe vreme uscată — deși în Peștera Ghiocelul se poate intra doar târându-se, în genunchi.
Izvorul Mariei
Cel mai mare izvor carstic al cheilor, la baza Pietrei Mariei. Apa cristalină țâșnește din adâncul stâncii calcaroase — un loc considerat sacru de localnici din timpuri imemoriale.
Plantele endemice ale Cheilor Bicazului
Lumea vie a stâncilor calcaroase și a molidișurilor · sursă locală
Cheile Bicazului sunt nu doar o raritate geologică, ci și una biologică. Pe pereții de calcar trăiesc specii rare și endemice, deosebit de bogate în diversitate.
Cea mai deosebită este cosaciul de Bicaz (Astragalus pseudopurpureus) — se găsește pe glob doar aici, pe această mică suprafață de câțiva kilometri pătrați. Un adevărat „fosil viu", a cărui conservare este una dintre misiunile principale ale parcului național.
Alături de el cresc iarba surzilor și ocrotitul floare de colț — acesta din urmă este protejat aproape peste tot în Carpați, dar aici interdicția de a fi cules este deosebit de strictă. Pantele abrupte sunt acoperite de molidișuri cât vezi cu ochii.
Înainte de plecare
Ce poți vedea?
- Pereți de calcar înalți de 200–300 m
- Poarta, Tinda și Gâtul Iadului
- Turnul de stâncă Piatra Altarului (1154 m)
- Cascada Lapoș (în 3 trepte)
- Peșterile Bernard și Ghiocelul
Cea mai bună perioadă
- Vizitabil tot timpul anului
- Primăvară–vară: cascadele cele mai active
- Vară (iulie–august): trafic maxim!
- Toamnă: culori minunate
- Iarnă: zăpadă proaspătă, chei liniștite
Acces
- Din Gheorgheni: 35 km pe DN12C
- De la Lacul Roșu: 5 km spre nord-est
- De la Piatra Neamț: 28 km spre vest
- GPS: ~46.8170° N, 25.8500° E
- Parcările sunt limitate — vino devreme!
Atenție
- Un drum național aglomerat trece prin chei
- Circulă și camioane, autocare
- Atenție la pietoni — și tu, ca pieton, fii atent!
- Pe șirul de tarabe este de obicei aglomerație
- Escaladă: doar bine pregătit!
Știai că...?
Planta endemică a Cheilor Bicazului, cosaciul de Bicaz (Astragalus pseudopurpureus), se găsește pe glob doar aici — nicăieri altundeva pe Pământ. Este una dintre cele mai prețioase comori biologice ale Munților Hășmaș.
În cel mai îngust punct, cheile au doar 6–8 metri lățime. Distanța dintre pereți este atât de mică încât simți aproape „la o întindere de braț" ambele laturi — mai ales la Poarta Iadului.
Apa râului Bicaz izvorăște din Lacul Roșu! Lacul, format în 1837, a baricadat tocmai valea Bicazului, iar surplusul de apă curge și astăzi de-a lungul cheilor — apoi în râul Bistrița și în Lacul de acumulare Bicaz.
Drumul asfaltat al Cheilor Bicazului este drum național — pe aici trece DN12C, care leagă Transilvania de Moldova. Șirul de tarabe al secuilor din Corund, de pe marginea drumului, este rămășița unei tradiții comerciale de secole.