Istoria orașului Odorheiu Secuiesc
De la „Telegd"-ul din epoca arpadiană până la unul dintre cele mai importante centre școlare și culturale ale Transilvaniei —
aproape șapte secole de istorie zbuciumată ale unei reședințe princiare devenite oraș.
Sediul princiar din epoca arpadiană
Odorheiu Secuiesc, situat în partea centrală a Depresiunii Odorhei, s-a format pe marginea estică a Podișului Târnavelor, de-a lungul cursului superior al râului Târnava Mare. În epoca arpadiană se reconstituie încă drept așezare de tip cătun, purtând probabil numele „Telegd".
Conform descoperirilor arheologice, începuturile așezării sunt mult mai vechi decât arată izvoarele scrise: materialele găsite pe teritoriul orașului datează din secolele XII–XIII.
Prima mențiune scrisă păstrată a parohului bisericii de pe Dealul Sfântul Nicolae datează din 1317, când este consemnat preotul cu numele Konrád. Este prima instituție bisericească atestată a orașului.
Numele orașului în epoca arpadiană era probabil „Telegd". Numele actual „Udvarhely" sugerează că aici își ținea curtea comitele secuilor.
— Sursă istorică maghiarăDe la registrul dijmelor papale la epoca regelui Matia Corvin
În 1301 este menționat pentru prima dată sub numele Uduord. Apoi apare în registrul dijmelor papale din 1333 sub numele Uduorhel — atunci preotul său István a plătit ca dijmă șapte dinari banali. De atunci se poate documenta existența urbană oficială.
📜 1357: sub conducerea regelui Ludovic I, aici s-a întrunit prima Adunare Națională Secuiască, care a clarificat aspecte juridice atât ale secuilor, cât și ale mai multor cetăți ale Transilvaniei — Odorheiu Secuiesc a devenit centrul tradițional al Ținutului Secuiesc: împotriva sentințelor pronunțate de instanțele scaunelor secuiești se putea face apel aici.
👑 Regele Sigismund a ridicat așezarea la rang de oraș și a vizitat-o personal, când a avut neînțelegeri cu voievodul Transilvaniei István. Principii Transilvaniei au acordat orașului toate privilegiile.
🏰 1492: prima cetate a localității a fost ridicată în jurul unei mănăstiri mai vechi. Aceasta a devenit ulterior precursoarea Cetății Székelytámadt.
Răscoala secuilor și Cetatea Székelytámadt
Ruinele Cetății Csonka (fosta Cetate Székelytámadt) · sursă locală
La mijlocul secolului al XVI-lea, privilegiile secuilor erau tot mai restrânse. În aprilie 1562, secuii s-au adunat la Odorheiu Secuiesc și în împrejurimi, declarându-se adunare națională secuiască. Răsculații erau câteva mii — probabil peste zece mii.
După înăbușirea răscoalei, principele Transilvaniei Ioan Sigismund a construit între 1562 și 1565 Cetatea Székelytámadt — numele cetății vorbește de la sine: a fost denumită cinic „Székelytámadt" („cea care îi atacă pe secui"), fiind ridicată pentru a-i umili pe secuii înfrânți.
În 1558, orașul a primit scutire de impozite din partea reginei Isabella — însă era privilegiilor avea să se clatine în curând.
De la Székelytámadt la Cetatea Csonka — calvarul unei fortărețe
Construirea primei cetăți
Prima fortificație se ridică în jurul unei mănăstiri mai vechi.
Cetatea Székelytámadt
Ioan Sigismund o construiește pe baza mănăstirii, pentru umilirea secuilor înfrânți.
Prima distrugere
Secuii care au trecut de partea voievodului Mihai Viteazul distrug cetatea — răzbunându-se pentru umilință.
Pașa Ali o incendiază
În timpul atacului turcesc, fortificația suferă din nou pagube grave.
Gabriel Bethlen o reconstruiește
Principele Transilvaniei Gabriel Bethlen ordonă reconstrucția fortificației.
Generalul Tiege o jefuiește
În timpul Războiului de independență al lui Rákóczi, oastea imperială a generalului Tiege jefuiește cetatea.
Pekry Lőrinc o demolează
Pekry Lőrinc, care recucerește cetatea, o demolează cu ajutorul secuilor — de atunci este numită Cetatea Csonka („Cetatea Ciuntită"). Ruinele importante ale fortificației pot fi văzute și astăzi.
Două confesiuni — două mari colegii
Odorheiu Secuiesc este numit „orașul-școală" încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea — și astăzi fiecare al patrulea locuitor este elev! Orașul a dăruit Transilvaniei două instituții renumite de învățământ secundar.
Liceul mic iezuit
Primul liceu al orașului — fondat de ordinul iezuit romano-catolic, oferea atunci doar instruire la nivel gramatical. Aici au fost puse bazele învățământului catolic, din care a crescut mai târziu Liceul Principal Romano-Catolic.
Colegiul Reformat
Marele nobil protestant contele János Bethlen, cancelar — absolvent al Universității din Frankfurt, cancelar al Transilvaniei, căpitan suprem al Scaunului Odorhei — a donat o mie de galbeni pentru ridicarea școlii triviale existente la rangul de liceu. Co-fondatorul Colegiului a fost fiul său, contele Miklós Bethlen.
Începând cu 1736, liceul reformat s-a extins cu clase de poetică și retorică — de atunci oferea o instruire umanistă completă. „Diecii-juriști" din Odorhei proveneau din diverse pături ale societății secuiești și, prin studiu continuu, se descurcau în lumea complexă a sistemului juridic secuiesc.
📚 Cele două instituții au fost frecventate mai târziu de personalități importante: Orbán Balázs („cel mai mare secui"), Tamási Áron, Tomcsa Sándor — toți au învățat la Odorheiu Secuiesc.
🏛️ 1780–1781: noua clădire a Colegiului Reformat a fost construită de Backamadarasi Kiss Gergely (1737–1787) în piața centrală a orașului — împărțind în două fosta Piață a Târgului în Piața de Jos și Piața de Sus. Monograma „KG" a renumitului rector-profesor poate fi citită și astăzi pe învelitoarea vestică de țiglă a bisericii reformate din piața principală, însoțită de anul 1781.
„Én Bethlen János szemem előtt viselvén, hogy az Isten a világi mulandó jókban csak sáfárrá tett, keresztyén kötelességünk akarván vékony tehetségem szerént felelni, testamentumomban hattam volt az udvarhelyi orthodoxa scolának 1000 aranyat..."
— Testamentul cancelarului János Bethlen, 1670Epoca de aur a orașului-școală
Secolul al XIX-lea este epoca modernizării orașului Odorheiu Secuiesc. Orașul a devenit reședința comitatului Udvarhely, instituțiile sale s-au dezvoltat rapid. În spiritul epocii reformelor s-au construit școli noi, instituții și locuințe burgheze.
1862: se deschide liceul cu predare în limba maghiară — un pas important în extinderea învățământului civic. Orașul a devenit fără echivoc centrul cultural al Ținutului Secuiesc.
1886–1887: clădirea Colegiului Reformat este transformată în interior și exterior — i se adaugă un etaj, dispar camerele din mansardă și clopotnița, ferestrele sunt mărite. Astfel școala capătă forma vizibilă și astăzi.
1893: se înființează Școala profesională de prelucrare a pietrei și lutului din Odorheiu Secuiesc, creată pentru pregătirea olarilor din satele de olari din împrejurimi (în special Corund).
Piața Potcoavei — fosta Piață a Târgului, astăzi Piața Márton Áron · sursă locală
Războaie, ocupații, supraviețuire
📅 1910: orașul are 10 244 de locuitori — în mare majoritate maghiari. Până la Tratatul de la Trianon este reședința plasei Udvarhely din comitatul Udvarhely.
⚔️ August 1916: la atacul Regatului României asupra Transilvaniei, locuitorii orașului își încarcă bunurile în care și fug în Ungaria — dar refugiații nici nu ajung acolo, când trupele austro-ungare și germane îi resping pe români din Transilvania. Al treilea an de război a adus ororile peste tot Ținutul Secuiesc.
🗿 8 decembrie 1917: în piața principală este inaugurat monumentul eroilor căzuți ai Regimentului 82 Infanterie Secuiesc — statuia Secuiul de Fier. Statuia originală din lemn a fost realizată din cer, acoperită apoi cu solzi de oțel — de aici i se trage porecla. Autorii au fost patru: sergentul Erdélyi István (proiectant), caporalul Herman Ottó, caporalul Rózsa Géza și soldatul Sipos Jenő (trei secui + un sas).
🔴 1919: în timpul ocupației române, Secuiul de Fier este doborât și demontat — doar soclul rămâne în picioare timp de decenii.
🔄 1941: în perioada reanexării Ungariei, în locul Secuiului de Fier este ridicat un steag național cu stâlp funerar secuiesc (kopjafa).
🏛️ 1968: în cadrul reformei administrative a regimului Ceaușescu, Odorheiu Secuiesc devine municipiu, parte a județului Harghita. Urmează ani grei ai politicii de românizare.
🕊️ 15 martie 2000: copia în bronz realizată de sculptorul Szabó János este reașezată la locul ei — Secuiul de Fier se întoarce. Pe soclu poate fi citită și astăzi inscripția originală: „Aduceți floare-de-colț din Harghita – eroii secui sunt nemuritori!"
Marile personalități ale „orașului-mamă al secuilor"
Moise Secuiul (Székely Mózes)
Singurul principe secui al Transilvaniei — născut la Odorheiu Secuiesc în 1553. Și-a petrecut copilăria aici, tatăl său, Literáti Székely János, a fost din 1568 supraveghetorul ocnelor de sare secuiești.
Lakatos István
Cronicar, preot — una dintre sursele-cheie ale istoriei orașului din epoca modernă timpurie.
Backamadarasi Kis Gergely
Renumitul rector-profesor al Colegiului Reformat, ctitorul clădirii din piața principală din 1780. Monograma sa poate fi citită și astăzi pe țiglele bisericii.
Orbán Balázs
„Cel mai mare secui" — a studiat la Liceul Principal Romano-Catolic din Odorheiu Secuiesc, înainte de a scrie monografia în șase volume „Descrierea Ținutului Secuiesc".
Szakács Mózes
Pastor reformat și profesor de colegiu — născut la Beta, a predat și a murit la Odorheiu Secuiesc.
Tamási Áron
Scriitor maghiar din Transilvania — între 1910 și 1916 a fost elev al Liceului Principal Romano-Catolic din Odorheiu Secuiesc (școala îi poartă și astăzi numele). De aici a fost recrutat pentru Primul Război Mondial.
Tomcsa Sándor
Scriitor, caricaturist — fiu al orașului, „care nu s-a putut despărți niciodată" de Odorheiu Secuiesc. Aici a desenat primele sale caricaturi. Astăzi teatrul orașului îi poartă numele.
Soó Rezső
Biolog — statuia sa a fost ridicată în oraș în 2003. Una dintre cele mai mari figuri ale botanicii maghiare.
Tompa László · Móra Ferenc · Baróti Szabó Dávid
Alte personalități importante cu statui sau plăci comemorative în oraș. Cele 13 busturi din „Parcul Memoriei" reprezintă marile personalități ale istoriei și literaturii maghiare.
Șapte secole — într-o clipă
Așezare de tip cătun
Conform descoperirilor arheologice există deja o așezare de tip „udvarhely" — poate sub numele „Telegd".
Preotul bisericii de pe Dealul Sf. Nicolae
Menționarea preotului Konrád — primul reper bisericesc al orașului.
Registrul dijmelor papale: „Uduorhel"
Prima atestare oficială — preotul István plătește 7 dinari banali.
Prima Adunare Națională Secuiască
Sub conducerea regelui Ludovic I — Ținutul Secuiesc devine centru judiciar.
Prima cetate
Prima fortificație a orașului se ridică în jurul unei mănăstiri.
Scutire de impozite
Orașul obține scutire de impozite de la regina Isabella.
Marea răscoală secuiască
Peste 10 000 de răsculați se adună în oraș — după înăbușire, Ioan Sigismund construiește Cetatea Székelytámadt.
Liceul mic iezuit
Începutul epocii orașului-școală — fondarea primului liceu.
Colegiul Reformat
Donația de 1000 de galbeni a cancelarului János Bethlen — una dintre instituțiile de frunte ale Transilvaniei.
Cetatea Csonka („Cetatea Ciuntită")
Pekry Lőrinc demolează cetatea — de atunci se numește „Cetatea Csonka".
Noua clădire a Colegiului
Construită de Backamadarasi Kis Gergely în piața principală a orașului.
Liceul cu predare în maghiară
Extinderea învățământului civic — o școală modernă.
Școala profesională de piatră și lut
Pentru pregătirea meșterilor din satele de olari din împrejurimi (Corund!).
Invazia română și Secuiul de Fier
1916: refugiul populației. 8 decembrie 1917: inaugurarea Secuiului de Fier.
Trianon și doborârea Secuiului de Fier
După alipirea la România, monumentul este distrus.
Municipiu
Nou statut administrativ ca parte a județului Harghita.
Secuiul de Fier se întoarce
Copia în bronz realizată de Szabó János este inaugurată pe 15 martie.