Istoria Toplițеi
De la o așezare moldovenească până la principalul oraș de pe cursul superior al Mureșului —
458 de ani de comerț cu lemn, plutărit, tradiție balneară și moștenire nobiliară
Sursă: marosheviz.info
De la o așezare moldovenească până la principalul oraș de pe cursul superior al Mureșului
Istoria Toplițеi se întinde pe peste 800 de ani: prima atestare scrisă a zonei datează din 1228, iar așezarea a fost întemeiată oficial în 1567. Numele orașului s-a schimbat de mai multe ori de-a lungul secolelor — Taplócza, Toplicza, Gyergyó-Toplicza, Oláh-Toplicza, iar din 1907 Maroshévíz / Toplița —, iar istoria sa împletește tradițiile plutașilor, ale familiilor nobiliare, ale oaspeților băilor și ale marilor săi fii.
Istoria întemeierii
Zona până în 1228 a fost moșia banului Simon, iar apoi a intrat în proprietatea familiei Bánffy, care a reușit să păstreze acest vast domeniu până în 1945.
Așezarea a fost întemeiată în 1567 de Petrichevich Horváth Kozma, castelanul cetății Brâncovenești (Marosvécs), pe pământul stăpânit de Bánffy Pál. Kozma a colonizat trei familii din Moldova și a numit micul sat Taplócza.
Familia Petrichevich-Horváth era o familie nobiliară croată de origine dalmată, stabilită în Transilvania în 1548. Kozma însuși (1523–1590) a fost căpitan-suprem de Făgăraș, consilier princiar și om de încredere al principelui Transilvaniei Stephen Báthory.
În 1658, tânăra Gyergyó-Toplița a fost distrusă de trupe moldovenești conduse de Pintea. După 1660, Bánffy au colonizat 391 de familii de iobagi români din zona Făgărașului, aduse de la Deda la Toplița — astfel a luat naștere caracterul etnic mixt al așezării, păstrat până astăzi.
Cursul superior al Mureșului · Orașul s-a născut în valea râului
Epoca plutăritului — vârsta de aur economică a orașului
Adevărata înflorire economică a Toplițеi a început în jurul anului 1710, când a luat avânt plutăritul pe Mureș. Nu a fost doar o ramură de importanță locală — Toplița a devenit unul dintre cele mai importante centre de comerț cu lemn și de plutărit de pe cursul superior al Mureșului.
Exploatare forestieră
Pădurile de brad ale Munților Călimani și Gurghiului din împrejurimi ofereau materie primă inepuizabilă. Tăierea iernii era urmată primăvara de transportul pe râu.
Plutărit
Lemnul tăiat era legat în plute și plutit pe apele umflate de primăvară ale Mureșului. Toplița a fost unul dintre primele porturi de plute, unde se asamblau transporturile.
Averea Urmánczy
Familia Urmánczy avea două porturi de plute la Toplița. Veniturile din plutărit au stat la baza averii familiei, din care s-a ridicat ulterior și castelul.
„Toplița se află pe malul Mureșului, între munți, dinspre Gheorgheni. Este primul port al plutăritului."
György Rákóczi și începuturile culturii balneare
A Baia Bánffy — itt jártak az erdélyi fejedelmek is
Faima apelor mezotermale de la Toplița trecuse mult dincolo de hotarele micii așezări încă din secolul al XVII-lea. György Rákóczi I, principele Transilvaniei, a vizitat personal izvoarele în 1638 — vizită atestată și de un document oficial.
S-a păstrat datarea instrucțiunii trimise de principe lui Siklósi Mihály: „in Thermis Gyergyoiensibus" — adică „din băile calde din Giurgeu". Aceasta este prima dovadă documentară a faptului că băile orașului erau renumite încă din secolul al XVII-lea.
Peste un secol mai târziu, în 1762 generalul Adolf Nikolaus von Buccow, comandant suprem al armatei Transilvaniei, a vizitat și el izvoarele tămăduitoare. Trecutul balnear al Toplițеi este așadar continuu și de patru sute de ani.
În jurul băilor, familiile Bánffy și Urmánczy au amenajat stațiunile balneare tradiționale — prima a stăpânit propriile izvoare vreme de 720 de ani, iar a doua le-a cumpărat în 1870 de la familia Lázár din Lăzarea (Szárhegy).
Familia Urmánczy — motorul arhitectural al orașului
Familia armeano-maghiară Urmánczy provenea din regiunea lacului Urmia din Iran și s-a stabilit la Toplița la începutul secolului al XIX-lea, între 1830–1836. În secolele XIX–XX au avut un rol în aproape toate construcțiile importante ale orașului.
La început s-au ocupat cu negustoria de mărunțișuri, apoi au cumpărat păduri. Aveau două porturi de plute la Toplița. Averea din comerțul cu lemn a stat la baza construcțiilor ulterioare. Înainte de Trianon dețineau 10 000 de hectare de pădure.
În jurul anului 1870 au cumpărat Baia Urmánczy de la familia conților Lázár din Lăzarea (Szárhegy) — astfel, intrarea Lázár din 1818 a trecut la noii proprietari. Până în 1940 au amenajat și actualul bazin olimpic.
Urmánczy Jeromos a ridicat castelul din banii obținuți prin vânzarea liniei feroviare Gheorgheni–Deda. Arhitect: Virgilio Giacomuzzi, arhitect tirolez. Singurul castel Art Nouveau din Transilvania.
Urmánczy Nándor (1868–1940) a fost vreme de șaisprezece ani, între 1902 și 1918, deputat al circumscripției — reprezentând în mod egal populația maghiară și pe cea română. În 1918 a fost, pentru scurt timp, comisar guvernamental.
Personalități născute aici
Toplița este orașul unei coincidențe remarcabile: în același an — 1868 — s-au născut aici două personalități care aveau să influențeze decisiv politica Ungariei și a României în secolul XX.
S-a născut la Toplița și tot aici a fost și înmormântat. Vreme de șaisprezece ani (1902–1918), deputat în parlament. Fondator și președinte de onoare al mișcării „Ereklyés Országzászló" (Drapelul Național cu Relicve) — una dintre figurile-cheie ale memoriei maghiare de după Trianon. A petrecut ultima parte a vieții în turnul de apă al castelului Urmánczy.
S-a născut sub numele de Elie Cristea, copilul unei familii țărănești. Primul patriarh ortodox al României (din 1925) și prim-ministru între 1938 și 1939 sub guvernul de decrete al regelui Carol al II-lea. Fondatorul Mănăstirii Sfântul Ilie din Toplița (1928).
Toplița a dat în mod unic câte o figură-cheie națională, una maghiară și una română, primei jumătăți a secolului XX — Urmánczy Nándor a fost unul dintre motoarele mișcării revizioniste maghiare, iar Miron Cristea a devenit conducătorul modern al Bisericii Ortodoxe Române și om de stat.
De la sat la municipiu
În cursul secolului al XX-lea, Toplița a urcat treptat de la statutul de comună la cel de oraș și apoi de municipiu. Această evoluție a reflectat creșterea economică și culturală a așezării.
Numele Toplița
Începând cu 1 ianuarie 1907, localitatea poartă oficial numele de Maroshévíz (azi: Toplița). Numele anterioare: Taplócza, Toplicza, Gyergyó-Toplicza, iar din 1861 Oláh-Toplicza.
Trianon și numele românesc
După Tratatul de la Trianon, a intrat în componența României. Noul nume oficial: Toplița Română. În 1910, din cei 7388 de locuitori, 4194 erau români și 2414 maghiari.
Al doilea Arbitraj de la Viena
Prin Arbitrajul de la Viena din 1940, Transilvania de Nord a revenit Ungariei, împreună cu Toplița. Până în 1944 a rămas sub administrație maghiară, apoi a revenit teritoriului românesc.
Declararea ca oraș
În primii ani ai perioadei comuniste, Toplița a devenit oficial oraș. O vreme a făcut parte din Regiunea Autonomă Maghiară, iar din 1968 a fost încadrată în județul Harghita.
Rangul de municipiu
În 2002 a fost ridicat la rangul de municipiu. La acea dată avea 15 880 de locuitori: 11 291 români, 4039 maghiari, 486 romi și 15 germani. Este centrul regional al nordului județului Harghita.
Știai că?
Toplița este orașul unei coincidențe remarcabile: în 1868 s-au născut aici două personalități importante — Urmánczy Nándor, politician maghiar, și Miron Cristea, primul patriarh ortodox al României.
Numele orașului s-a schimbat de patru ori: Taplócza → Toplicza → Gyergyó-Toplicza → Oláh-Toplicza (1861) → Maroshévíz (1907) → Toplița Română (1918). Atât numele maghiar, cât și cel românesc înseamnă „izvor de apă caldă".
În 1785, la recensământul european al lui Iosif al II-lea, la Toplița au fost înregistrate 227 de gospodării — cele mai multe aparțineau baronului Bornemissza János (52), baronului Kemény Simon (30) și contelui Teleki Mihály (18).
În Primul Război Mondial s-au dat lupte sângeroase în împrejurimi. La monumentul românesc de la Săcădate (Székpatak) sunt înhumați 771 de soldați, iar în Cimitirul Eroilor Maghiari de la Dealul Sacului (Zsákhegy) 450 de soldați — totul într-un perimetru de 800 de metri.