Cetatea Mikó și Muzeul Secuiesc al Ciucului
Cea mai bine păstrată cetate-castel renascentistă târzie cu bastioane italiene din Ținutul Secuiesc — de la fondarea sa de către Mikó Ferenc de Hidvég, în 1623, până la actualul Muzeu Secuiesc al Ciucului
Cetatea Mikó (cunoscută și sub denumirile de Mikóújvár sau Szeredavár) este cel mai important monument istoric al Miercurei Ciuc și cea mai bine păstrată cetate-castel renascentistă târzie, cu bastioane italiene, din întregul Ținut Secuiesc. Fortificația, cu plan pătrat regulat, a fost construită între 1623 și 1631 de către Mikó Ferenc de Hidvég (1585–1635), credinciosul sfetnic al principelui Gabriel Bethlen, căpitan suprem al scaunelor Ciuc, Giurgeu și Cașin, iar ulterior trezorier al Transilvaniei.
Vechea cetate-castel a servit, în primul rând, nu unor scopuri defensive, ci a fost o reședință nobiliară reprezentativă. Deși a fost grav avariată de invaziile turco-tătare din secolul al XVII-lea și de furtunile revoluției pașoptiste, edificiul și-a păstrat chipul renascentist original după mai multe restaurări. Din 1970 adăpostește Muzeul Secuiesc al Ciucului, care deține cea mai bogată colecție etnografică, istorică și de artă religioasă a regiunii — peste 100 000 de obiecte muzeale grupate în diverse colecții tematice.
Imagini din cetate și de la muzeu
Istoria construcției
Nașterea cetății-castel renascentiste
În 1611, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, a donat domeniul fidelului său sfetnic, Mikó Ferenc de Hidvég, permițându-i totodată să ridice o reședință fortificată. Căpitanul suprem a construit, în jurul anului 1613, un conac, iar în primăvara anului 1623 a început construcția cetății-castel care se înalță și astăzi.
Lucrările au fost coordonate, după toate probabilitățile, de Giacomo Resti, arhitect italian aflat în slujba lui Gabriel Bethlen. Fortificația, cu plan dreptunghiular de 70×75 metri, este apărată la colțuri de patru bastioane italiene de tip vechi. Edificiul a fost finalizat în 1631 și a slujit, înainte de toate, drept reședință nobiliară de prestigiu, iar nu în scop militar.
Distrugere și refacere
În anul 1661, trupele lui Ali pașa de Timișoara au incendiat Miercurea Ciuc și cetatea-castel. Edificiul a rămas în ruine vreme de decenii, până când, între 1714 și 1716, generalul imperial Stephan Steinville l-a refăcut la porunca împăratului Carol al III-lea.
Cu prilejul refacerii, cetatea a fost transformată în punct de sprijin militar — păstrând cetatea-castel renascentistă, dar adăugându-i o centură exterioară din pământ și palisade, cu bastioane de pământ la colțuri, șanț uscat și un turn-poartă din piatră prevăzut cu pod mobil. Turnul-poartă din piatră se păstrează și astăzi, la capătul podului ce traversează șanțul cetății.
Cazarmă militară, comandament al grănicerilor
După refacerea din secolul al XVIII-lea, cetatea a îndeplinit, fără întrerupere, o funcție militară: din 1764 a găzduit statul-major al primului regiment secuiesc de grăniceri pedeștri, iar mai târziu a funcționat drept cazarmă a honvezimii. În timpul Revoluției de la 1848–1849, aici se afla comandamentul colonelului Gál Sándor — de aici a fost coordonată rezistența armată din Ținutul Secuiesc.
Importanța sa strategică s-a păstrat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Până în 1942 aici funcționa comandamentul Batalionului 32 de grăniceri, care supraveghea văile Uzului și Ciobănașului, precum și pasul Ghimeș. La 2 noiembrie 1942, comandamentul Brigăzii a 3-a de grăniceri a fost mutat tot aici, în Cetatea Mikó, de la Gheorgheni — iar până în toamna anului 1944 de aici a fost condusă apărarea frontierei regiunii.
Restaurarea integrală
În timpul mandatului ministrului culturii Kelemen Hunor, prin finanțarea ministerului, a fost realizată restaurarea integrală a Cetății Mikó, între 2010 și 2013. În urma lucrărilor, cetatea și-a redobândit strălucirea și fastul de odinioară, a fost completată cu spații expoziționale moderne și, totodată, și-a păstrat moștenirea arhitectonică veche de 400 de ani.
În anul 2024 au început săpături arheologice în împrejurimi: potrivit planurilor, va fi refăcut sistemul defensiv triplu — cu val, șanț și zid exterior — pentru ca experiența vizitatorilor să devină și mai autentică.
Rolul istoric al cetății
1773 — Vizita împăratului Iosif al II-lea
Împăratul Iosif al II-lea a vizitat personal Cetatea Mikó, descriind în jurnalul său, în detaliu, cetatea-castel cu patru bastioane.
1764 — Masacrul de la Siculeni
În timpul organizării forțate a grănicerimii secuiești, secuii care refuzau înrolarea în serviciul de frontieră au fost siliți aici la supunere.
1849 — Cartierul general al lui Gál Sándor
În timpul Revoluției de la 1848–1849, cetatea a găzduit cartierul general al lui Gál Sándor, ridicat la gradul de colonel de generalul Bem — centrul rezistenței armate a Ținutului Secuiesc.
1942 — Comandament al grănicerilor
Aici funcționa comandamentul Batalionului 32 de grăniceri, iar de la 2 noiembrie 1942, comandamentul Brigăzii a 3-a de grăniceri — coordonând, până în toamna anului 1944, apărarea pasului Ghimeș și a văii Uzului.
1930 — Fondarea muzeului
Profesorul Domokos Pál Péter, alături de pictorii Nagy Imre și Vámszer Géza, a fondat Asociația Muzeului Secuiesc al Ciucului. Prima expoziție a fost deschisă în anul 1931, cu prilejul Rusaliilor.
1968–1970 — Muzeu județean, mutarea în cetate
În anul înființării județelor (1968) instituția a fost reorganizată drept muzeu al județului Harghita, iar după ample lucrări de restaurare, în 1970, a fost mutată definitiv în Cetatea Mikó.
Cetatea Mikó, dincolo de valoarea sa arhitectonică, este o pildă strălucită a coeziunii maghiarimii transilvănene, a moștenirii sale construite și culturale — cetatea așezată în inima Ținutului Secuiesc adăpostește astăzi un muzeu care înfățișează cultura și tezaurul tradițional secuiesc.
Expozițiile Muzeului Secuiesc al Ciucului
Muzeul deține peste 100 000 de obiecte muzeale, printre care 65 537 de piese arheologice și 8 675 etnografice, 5 758 de cărți vechi provenite din fondul franciscan de la Șumuleu Ciuc, precum și moștenirea de 6 271 de piese a pictorului Nagy Imre. Colecția înfățișează istoria ținutului Ciucului, cultura populară secuiască și moștenirea de artă religioasă a regiunii.
Istoria Cetății Mikó
Expoziție permanentă deschisă din 2011 — prezintă cei patru sute de ani de istorie a cetății-castel, armele de epocă și viața demnitarilor care au locuit aici.
Trecerea vremurilor în Ciuc
Imagini din viața cotidiană a ciucanilor — expoziție deschisă din 2014, ce prezintă modul de viață tradițional și meșteșugurile secuiești.
Tipografia franciscană de la Șumuleu Ciuc
Deschisă din 2001 — utilajele și tipăriturile uneia dintre cele mai vechi tipografii din Transilvania, între care operele lui Kájoni János.
Comorile sacrale salvate
O remarcabilă colecție de obiecte de artă religioasă, picturi și statui păstrate din bisericile regiunii.
Skanzenul porților secuiești
O impunătoare expoziție în aer liber, în curtea cetății — 7 case din lemn și 15 porți secuiești înfățișează arhitectura sătească secuiască.
Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc
Eveniment muzical de prestigiu, organizat în fiecare vară în curtea cetății, care aduce vizitatorilor muzica barocă și renascentistă.
Informații utile
Adresa
Piața Cetății nr. 2
530132 Miercurea Ciuc, județul Harghita
Acces: strada Petőfi Sándor, strada Dózsa György, strada Nicolae Bălcescu
Bilete de intrare
- Tarif întreg: 15 lei
- Studenți, pensionari: 10 lei
- Elevi: 7 lei
- Bilet de familie: 35 lei
- Acces în curte: 3 lei
Bilete de grup (peste 15 persoane)
- Adulți: 10 lei / persoană
- Elevi: 5 lei / persoană
Tarifele au caracter orientativ — înaintea vizitei este recomandat să verificați pe site-ul oficial al muzeului.
Contact oficial
Web: csikimuzeum.ro
Facebook: Muzeul Secuiesc al Ciucului
Programul detaliat și expozițiile curente pot fi consultate pe site-ul oficial.
Acces și împrejurimi
Cetatea Mikó se află în partea central-estică a Miercurei Ciuc, pe teritoriul fostei localități Mărtănuș — la o aruncătură de băț de centrul orașului și de gara feroviară. Poate fi accesată din mai multe direcții: dinspre strada Petőfi Sándor, strada Dózsa György și strada Nicolae Bălcescu. Pentru cei care sosesc cu autoturismul, în împrejurimi se află numeroase locuri de parcare, gratuite și cu plată.
Vizita se poate combina lesne cu celelalte obiective din Miercurea Ciuc: centrul orașului, Biserica Sfânta Cruce, biserica de pelerinaj de la Șumuleu Ciuc din apropiere și izvoarele tămăduitoare de la Băile Jigodin.
Descoperiți și celelalte comori ale Miercurei Ciuc!
După Cetatea Mikó, faceți cunoștință cu celelalte atracții ale orașului — biserica de pelerinaj de la Șumuleu Ciuc, izvoarele tămăduitoare de la Băile Jigodin și traseele turistice ale Munților Harghita.