Istoria Miercurei Ciuc
Centrul Depresiunii Ciucului, Miercurea Ciuc — oraș așezat pe malul stâng al Oltului, la poalele Șumuleului Mare, al cărui trecut îmbrățișează o istorie secuiască neîntreruptă, din epoca bronzului până în zilele noastre.
Cadrul geografic și istoric
Miercurea Ciuc se află în partea estică a Transilvaniei, în mijlocul Depresiunii Ciucului, încadrată între lanțul vulcanic al Munților Harghita și Munții Ciucului, pe malul stâng al Oltului, la poalele Șumuleului Mare, înalt de 1033 m. Orașul s-a format la intersecția căilor de comunicație nord–sud, care urmează cursul Oltului, și a celor est–vest, care străbat pasurile Tolvajos și Ghimeș.
Împrejurimile erau locuite încă din epoca bronzului. În vremea regilor arpadieni, zona Miercurei Ciuc făcea parte din sistemul de hotare ce apăra țara dinspre răsărit. În secolul al XII-lea s-au putut ridica, la marginea orașului, Kisvár și Őrvár, iar pe vârful Șumuleului Mare cetatea Sóvár, ce supraveghea drumul sării. Spre sud, pe Dealul Cetății ce se înalță în apropierea Băilor Jigodin, se afla cetatea Harom — toate făcând parte din sistemul ce apăra dinspre răsărit Depresiunea Transilvaniei.
Originea numelui orașului este disputată: unele izvoare îl derivă din târgul săptămânal de miercuri, altele din slavul „Szrodek" (mijloc, centru). Denumirea sa latină este Sicolsburgum, în germană Szeklerburg, iar în maghiară Csíkszereda.
Cronologia Miercurei Ciuc
Cele mai importante etape ale istoriei orașului:
Constituirea centrului de târg
La începutul secolului al XV-lea, dintr-o dispoziție superioară, este desprins un mic teritoriu din hotarul satelor învecinate Jigodin și Toplița-Ciuc, pentru ca Scaunul Ciucului să aibă un centru de târg. În diploma sa de privilegii din 1427, regele Sigismund de Luxemburg amintește că s-a îngrijit, în fiecare scaun secuiesc, de un loc de târg.
Prima atestare documentară
Regina Isabela îl menționează, în scrisoarea sa, pentru prima dată ca târg. Regina a scutit pe veci locuitorii săi de orice dare, cu excepția tributului ce trebuia plătit sultanului otoman.
Aservire către un domeniu nobiliar
Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, donează orașul nobilului secui Mikó Ferenc de Hidvég și îngăduie ridicarea unei reședințe fortificate.
Construirea Cetății Mikó
Mikó Ferenc de Hidvég, căpitan suprem al scaunelor Ciuc, Giurgeu și Cașin, ridică cel mai vechi monument istoric al orașului păstrat până astăzi: Cetatea Mikó (Mikóújvár), în stil renascentist târziu. Cetatea-castel, proiectată de italianul Giacomo Resti, cu plan de 70×75 metri și dotată cu patru bastioane italiene de tip vechi, a funcționat în primul rând ca reședință.
Devastarea tătară
La 21 octombrie, trupele turco-tătare ale lui Ali pașa de Timișoara năvălesc în Ciuc, cuceresc și incendiază Cetatea Mikó, devastând totodată orașul. Atacul a fost o răzbunare pentru participarea ciucanilor la campania poloneză a lui Gheorghe Rákóczi al II-lea.
Refacerea cetății
La porunca împăratului Carol al III-lea, contele Stephan Steinville, general imperial, dispune refacerea Cetății Mikó și o integrează, drept fort militar, în linia răsăriteană de apărare a Imperiului Habsburgic. Tot atunci este asigurat și Pasul Ghimeș.
Centrul grănicerimii secuiești
De la organizarea grănicerimii secuiești în 1764 până în 1849, Cetatea Mikó este sediul statului-major al primului regiment secuiesc de infanterie. În timpul Revoluției de la 1848–1849, cetatea a fost cartierul general al comandantului militar secui Gál Sándor. Mai multe batalioane ciucane au luptat în armata lui Bem, având un rol decisiv în bătălia de la Piski. În 1849, orașul a fost vizitat și de Petőfi Sándor.
Reședința comitatului Ciuc
Odată cu introducerea sistemului județean, Miercurea Ciuc devine reședința comitatului Ciuc, centrul administrativ mutându-se aici de la Șumuleu Ciuc. Începe dezvoltarea rapidă a orașului.
Conturarea orașului modern
În 1888 este reconstruit spitalul, în 1891 sunt alipite localitățile Csütörtökfalva și Mărtănuș (împrejurimile Cetății Mikó). La 5 aprilie 1897 este inaugurată calea ferată, în 1898 se finalizează primăria, iar în 1911 actualul edificiu al Liceului Márton Áron, unde se mută școala de patru secole din Șumuleu Ciuc. Începe electrificarea orașului.
Trianon — parte din România
După Primul Război Mondial și Tratatul de la Trianon, Ținutul Secuiesc și Miercurea Ciuc devin parte a României. În același an este alipit și Jigodinul Ciucului.
Al doilea Dictat de la Viena
În 1940, împreună cu Transilvania de Nord, Miercurea Ciuc revine Ungariei. În 1944 este ocupată de trupele sovietice și române; prin Tratatul de pace de la Paris din 1947, Ținutul Secuiesc trece din nou sub stăpânirea românească.
Centrul județean modern
În 1959 sunt alipite Miercurei Ciuc Șumuleu Ciuc (prin unirea satelor Várdotfalva și Csobotfalva) și Toplița-Ciuc. În 1968 devine reședința județului Harghita, în 1970 se deschide Muzeul Secuiesc al Ciucului în Cetatea Mikó, iar în 1971 primește rangul de municipiu.
După Revoluția din 1989
Pelerinajul de la Șumuleu Ciuc devine, începând cu 1990, cel mai important eveniment creștin al maghiarimii din întreaga lume. Miercurea Ciuc este centrul cultural, educațional și sportiv al Ținutului Secuiesc: vestita sa echipă de hochei pe gheață, renumita Bere Ciuc, precum și facultatea locală a Universității Sapientia întăresc rolul orașului.
Cetatea Mikó — simbolul Miercurei Ciuc
Cetatea Mikó este cel mai vechi și mai important monument istoric al Miercurei Ciuc, fiind astăzi simbolul orașului. A fost construită între 1623 și 1631 de Mikó Ferenc de Hidvég (1585–1635) — apropiat sfetnic al principelui Gabriel Bethlen și trezorier al Transilvaniei. Cetatea-castel renascentistă târzie, cu bastioane italiene de tip vechi, proiectată de italianul Giacomo Resti, are, în forma sa originară, plan pătrat regulat (70×75 m), cu câte un bastion la fiecare colț.
Cetatea a îndeplinit, de-a lungul secolelor, roluri felurite: reședință nobiliară (1631–1661), iar după distrugere fortăreață militară (1714–1849), cazarmă imperială, sediu al statului-major al regimentului secuiesc de infanterie, iar sub stăpânirea habsburgică, centrul apărării frontierei răsăritene. În timpul Revoluției de la 1848–1849 a găzduit cartierul general al lui Gál Sándor.
Din 1970 — în urma unei restaurări de amploare — între zidurile cetății funcționează Muzeul Secuiesc al Ciucului, cu bogate colecții de artă religioasă, etnografice și istorice. În fiecare an, în curtea sa se desfășoară Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc. În urma restaurării integrale realizate între 2009 și 2012, cetatea își întâmpină și astăzi vizitatorii într-o stare splendidă.
Harta — locuri istorice
Pinii verzi indică principalele locuri istorice ale Miercurei Ciuc. Harta poate fi mărită prin derulare.
Oaspeți de seamă
„Miercurea Ciuc și Târgu Secuiesc au o priveliște minunată."